Ion Creangă: The Priest Who Was Excluded for Laughing Too Much! 😂 #shortsromania

Alătură-te acestui canal pentru a primi acces la beneficii:
https://www.youtube.com/channel/UCHPvF9P3b1m20G26ltYVwqQ/join
@Planandinadancuri

Ion Creangă, povestitorul care a schimbat pentru totdeauna literatura română, a fost exclus din preoție pentru că trăgea cu pușca în ciori și râdea în biserică. Un spirit liber, prea viu pentru vremurile sale. Dintr-o pedeapsă s-a născut o legendă – omul care a transformat hazul în artă și copilăria într-o poveste nemuritoare. 🕊️✨
📖 Află cum râsul lui Creangă a devenit rugăciune și de ce, uneori, sufletul liber valorează mai mult decât oricare titlu.
#IonCreangă #PlanândÎnAdâncuri #IstorieRomânească #PovesteRomânească #RomâniaNevăzută #LiteraturăRomână #CurajulDeAFiTu #PoveștiAdevărate #MotivaționalRomânia

Ion Creangă a fost exclus din preoție pentru că trăgea cu pușca în ciori și râdea în biserică.
Într-o vreme în care seriozitatea era considerată virtute, Ion Creangă a fost, pur și simplu, prea viu pentru lumea rigidă în care trăia.
Era diacon la Biserica Golia din Iași, slujea alături de alți preoți, dar în sat toată lumea știa că nu era nimeni ca el. Îi plăceau glumele, povestea cu haz și, uneori, trăgea cu pușca în ciorile care-i stricau grădina chiar din curtea bisericii. Nu din răutate, ci dintr-un fel de neastâmpăr omenesc.
Când episcopul a aflat, Creangă a fost chemat la Mitropolie. Se spune că întrebarea a fost scurtă:
„E adevărat că ați tras cu arma în curtea bisericii, părinte?”
Creangă, zâmbind, ar fi răspuns:
„E adevărat, Preasfințite, dar nu în oameni, ci în ciori.”
Pentru asta, și pentru că râdea „prea des” și „făcea haz în loc de pocăință”, a fost exclus din cler. A pierdut haina preoțească, dar a câștigat libertatea de a fi el însuși.
Rămas fără parohie, a devenit învățător și a descoperit că adevărata lui vocație nu era predica, ci povestea. În loc să țină slujbe, le spunea copiilor din mahalaua Ticăului basme și snoave. A început să scrie, la îndemnul prietenului său, Mihai Eminescu.
Așa s-au născut „Amintirile din copilărie”, „Punguța cu doi bani” și „Capra cu trei iezi”: din dragul de a povesti. Scria simplu, curat, exact cum vorbea. Cuvintele lui nu sunau ca în cărți, ci ca în curtea bunicii.
Creangă n-a fost sfânt, dar a fost adevărat. Un om care a înțeles că râsul e și el o formă de rugăciune, una sinceră, care vine din inimă, nu din frică.
„Să nu iei viața prea în serios,” spunea adesea, „că nici ea nu te ia pe tine.”
Casa lui din Târgu Neamț e astăzi muzeu. Un muzeu în care odinioară se auzea râsul acela pentru care a fost pedepsit, dar care a făcut din el cel mai iubit povestitor al României.